Cine s-ar fi asteptat? zapada la inceputul lui octombrie!

De ceva vreme aud tot mai des despre schimbarea radicala a climei la nivel planetar. Veri caniculare, ierni cu temperaturi extrem de scazute, primaveri aproape inexistente, tornade care apar din senin in zone in care nu s-a mai auzit vreodata de asemenea lucruri - toate acestea fac parte din prezentul pe care il traim, fara sa ne mai uimeasca. Cu toate astea, se intampla sa mai auzim pe la vreun colt de strada vreun filosof mirat care sa-si exprime cu voce tare gandurile: s-a dat peste cap lumea, dom'le sau, vine sfarsitul lumii, bre. In acelasi registru al mirarii, m-am regasit si eu saptamana trecuta. Planuisem, impreuna cu familia, un weekend departe de tumultul zilnic, departe de praf, aglomeratie, mitocanisme si asa mai departe. Ei, ma rog, nu chiar atat de departe. Mai exact la Moieciu, langa Brasov. Nu mica ne-a fost ingrijorarea, cand trecand de Sinaia, am observat ca niste fulgi mici si aposi au inceput sa se depuna pe soseaua si asa destul de aglomerata. Nu ma puteam gandi decat la faptul ca sunt total neechipat pentru o astfel de vreme, iar cauciucurile loganului meu sunt pur si simplu execrabile. In fine, pana la urma iarna are frumusetea sa si reuseste sa acopere sub stratul sau alb multe din imperfectiunile si mizeriile acestei lumi.